„Sînt personaje istorice a căror receptare, legendară sau polemică, are o greutate mai mare decît adevărul factual al propriei lor vieți. Devenind simboluri ale unor cauze sau curente de gîndire, cunosc o posteritate care merită ea însăși să fie cercetată ca fenomen cultural sau social. Hypatia din Alexandria, filosoafă și matematiciană, este un astfel de personaj, ca și împăratul Iulian Apostatul, pentru a-i numi doar pe cei aflați în centrul a două momente critice ale istoriei creștinismului în Antichitatea tîrzie. [...] Mai subtil sau mai direct, uciderea sa cumplită a fost considerată adeseori, atunci ca și acum, ca simbol al fanatismului noii religii al cărei scop era distrugerea splendidei lumi vechi. Procesul de simbolizare s-a accentuat atît de mult – întemeiat, e drept, pe un tip de a face istorie cu agendă filosofică sau (anti)religioasă –, încît aproape că nu mai poate exista o dezbatere asumată cu modestie și prudență de ambele părți. Nu este vorba, nicidecum, de a nu condamna crima, despre care s-a spus încă din acea perioadă că pătase Biserica Alexandriei. Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil. Problema e, pe de o parte, să înțelegem cum s-a putut ajunge aici, iar, pe de altă parte, să parcurgem această căutare a adevărului cu minimul posibil de prejudecăți și parti-pris-uri, indiferent cît de dificil și de inconfortabil ar fi. O astfel de invitație este cartea Mariei Dzielska (1942-2018), Hypatia din Alexandria. Personajul istoric și legenda modernă, în traducerea Anei-Lorina Iacob și sub îngrijirea neobosită a lui Dragoș Mîrșanu, coordonatorul colecției „Historia Christiana“ a Editurii Doxologia din Iași.” (Bogdan Tătaru-Cazaban, Dilema Veche).

„Cu toţii ştim câte ceva despre Hypatia (cca 355-415), „philosopha alexandrina" (J.C. Wemsdorf), însă cei mai mulţi  dintre noi şi-au obţinut informațile cel mai probabil din legenda literară, care s-a construit în jurtul personajului istoric, și nu din izvoarele antice, care s-au păstrat. Ediţia publicată de curând la Editura Doxologia vine să umple un gol în literatura autohtonă cu privire la epoca în care a trăit şi, mai ales, a murit Hypatia. Unele perspective înclinate mai degrabă spre legendă şi exagerare s-ar m-ai putea tempera citind studiul cercetătoarei poloneze.” (Florin Crîșmăreanu, Convorbiri literare).

„Fără a-și propune acest lucru în mod deliberat, Dzielska reușește să elibereze „portretul” Hypatiei confiscat de criticii creștinismului, demonstrând capacitatea de a prezenta adevărul obiectiv al surselor și de a contextualiza fără părtinire contextul politic, social și cultural al secolului al IV-lea. [...] Această carte, scrisă de o femeie despre altă femeie, este o reușită pentru studiul istoriei, deoarece încearcă să restabilească într-un mod obiectiv adevărul istoric, pentru o postmodernitate care adesea interpretează neautentic sursele. Credem cu fermitate că lucrarea întreprinsă de Maria Dzielska este una curajoasă și este dedicată celor curajoși, de aceea merită un loc special în bibliotecile cititorilor intrigați de istoria creștinismului și merită adăugată în lista cărților normative pentru cititorii de teologie, istorie și filozofie.” (Toma Gania, Revista teologică)