Cele mai răspândite scrieri ale Sfântului Grigorie Palama au în atenţie disputele isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai ales prin intermediul Filocaliilor, dar şi prin alte osteneli de excepţie ale părintelui Dumitru Stăniloae1 . Mai puţin cunoscută este însă opera sa omiletică, cu toate că, în privinţa mesajului şi a profunzimii cugetării, omiliile palamite nu sunt mai prejos decât tomurile aghioritice isihaste.

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze, aşadar, efortul remarcabil al slujirii predicatoriale a Sfântului Grigorie Palama, sintetizator al teologiei patristice, dar şi nume de referinţă pentru Omiletica ortodoxă. Perioada în care el a predicat a fost una de însemnate precizări teologice, iar prin acurateţea limbajului şi limpezimea cugetării a contribuit la corecta transmitere a învăţăturii de credinţă.