Această carte urmăreşte nu doar subiectul „Metodie, personajul istoric”, ci şi „Metodie, păstor al Bisericii”. Iar aici ni se arată că el a dovedit o hotărâre aprigă de a nimici ameninţarea ereziei iconoclasmului şi că şi‐a intuit propriul loc în Tradiţia Bisericii.

Metodie I – monah, om de cultură, mărturisitor al credinţei şi patriarh al Constantinopolului (843‐847) – este o figură învăluită în norii timpului şi în mireasmă de tămâie. Mulţi poate că îi cunosc numele, dar puţini înţeleg contribuţia importantă pe care a adus‐o în lumpta împotriva iconoclasmului.

Cât de diferită ar fi fost astăzi Ortodoxia dacă apărătorii teologiei iconodule, Sfinţii Ioan Damaschin, Teodor Studitul, Sfinţii Patriarhi Gherman, Tarasie, Nichifor şi Metodie, s‐ar fi plecat sub presiunea împăraţilor şi nu ar fi luptat pentru credinţa lor? Cum ar fi fost modificată moştenirea artistică pe care Bizanţul ar fi lăsat‐o lumii?

Ce dogme teologice ar fi conţinut învăţăturile creştine dacă aceşti stâlpi ai Ortodoxiei nu ar fi biruit? Aceste întrebări sunt deosebit de provocatoare. Desigur, unele din aceste întrebări nu‐şi vor afla niciodată răspunsul. Nu pot fi examinate decât evenimentele reale şi personalităţile complexe implicate.Prin cercetarea propriilor scrieri, decrete şi a corespondenţei, omul Metodie va fi dezvăluit. Vom cunoaşte o personalitate cu principii, convingeri, curaj şi cu simţul propriului loc în Tradiţia Bisericii. Sperăm că studiul nostru va contribui la recunoaşterea înfăptuirilor şi a moştenirii sale pentru credinţa ortodoxă din zilele noastre.