„«Sfințenie» este cuvântul-cheie din titlul acestei cărți. Ceea ce Claudia Rapp vrea să demonstreze mai presus de toate este că trăsătura definitorie a conducerii episcopale în Antichitatea târzie nu era poziția politică, profesiunea ortodoxiei, îndeplinirea ritualului, învățarea Scripturii, administrarea averii sau ocrotirea săracilor, ci sfințenia, care stă la baza poziției de episcop. În opinia autoarei, episcopii erau apreciați ca fiind sfinți în virtutea puterii duhovnicești care le era conferită prin hirotonire, a stilului de viață ascetic pe care alegeau să îl practice și a bunei lucrări de administrare, îngrijire pastorală și filantropie pe care o desfășurau. În consecință, ei au exercitat trei tipuri de autoritate – duhovnicească, ascetică și pragmatică – autoritatea ascetică servind drept «legătură vitală cu celelalte două».” (William Klingshirn, recenzie în Bryn Mawr Classical Review)

<Colecția Historia Christiana, nr. 11>