Figură emblematică a emigrației ruse în Occident după revoluția bolșevică, părintele George Florovsky (1893-1979) este astăzi considerat unul dintre cei mai profunzi istorici și teologi ortodocși ai secolului al XX-lea, numele său fiind pe bună dreptate așezat de marile nume ale Sfântului Dumitru Stăniloae, Sfântului Iustin Popovici sau Vladimir Lossky.

Acumulând o vastă cultură filosofică, filologică, istorică și teologică, mai ales autodidact, alege calea exilului, stabilindu-se pentru o importantă perioadă (1926-1948) la Paris, unde predă mai ales patrologie la proaspătul înființat Institut Teologic Saint-Serge. Din această perioadă datează monumentala sa monografie Căile teologiei ruse (1935), ce constituie o amplă deconstrucție istorico-teologică a întregii teologii ruse de până la el. 

Începând cu anul 1948 se va muta peste ocean, unde va conduce pentru o perioadă Seminarul Teologic St. Vladimir de la New York (1948-1955), iar apoi va preda la prestigioase Universități americane precum Harvard, Columbia, Princeton.

Opera și viziunea sa rămân de mare actualitate, chemând programatic teologia și viața ortodoxă la o reorientare către gândirea și Tradiția Patristică. În același timp, scrierile sale au o deschidere firească, în limitele eclesiologiei ortodoxe, către dialogul cu celelalte confesiuni creștine, concepție pe care a expus-o în diferitele studii dar și prin participarea sa în varii comisii internaționale de dialog.