Cuviosul Teognost este un autor pe care Sfinții Macarie de Corint și Nicodim Aghioritul, făuritorii Filocaliei, l-au inclus în monumentala lor lucrare publicată în 1782, cu o serie de 75 de Capete despre făptuire, contemplație și preoție. Aceste capete ne sunt astăzi accesibile în traducerea de acum clasică a Părintelui Dumitru Stăniloae, în al patrulea volum al Filocaliei românești.

           Identitatea autorului a fost însă foarte greu de stabilit. Nici măcar secolul în care a trăit nu a constituit de-a lungul anilor o certitudine. Părintele Dumitru Stăniloae considera drept o ipoteză mai aproape de realitate, identificarea lui Teognost cu un un arhimandrit constantinopolitan care a jucat și un oarecare rol politic în secolul al IX-lea, fiind susținător al Patriarhului Ignatie și oponent al Sfântului Fotie, care îndeplinea în anul 870 funcția de skevofilax al Marii biserici din Constantinopol. De la acesta se păstrează și o scrisoare adresată papei Nicolae I. O altă ipoteză care a circulat, a fost că avem de a face cu un autor din secolul al XIV-lea, însă lipsa conexiunilor directe cu scrierile isihaste a făcut ca această ipoteză să devină neactuală.

          Cel care a schimbat complet perspectiva asupra lui Teognost este Joseph Munitiz, care a realizat și o exemplară ediție critică a voluminosului florilegiu/catehism patristic, intitulat Tezaurul, pus în manuscrise pe seama tot a unui Teognost, și pe care el îl identifică chiar cu autorul Capetelor. Cercetarea sa a pornit încă din 1969 și s-a concretizat mai întâi într-o teză de doctorat la Universitatea Paris IV sub îndrumarea lui Jean Gouillard, publicat ulterior în seria greacă a colecției Corpus Christianorum. Tezaurul este o lucrare în mare parte antologică, un florilegiu ce cuprinde cunoștințe absolut necesare unui bun creștin: un rezumat al Bibliei, al marilor dogme ortodoxe, a evlaviei față de Maica Domnului, a hotărârilor celor șapte Sinoade ecumenice, îndemnuri morale și, în final, o introducere în viața duhovnicească prin intermediul unor apoftegme, un adevărat catehism ortodox, destinat în primul rând unei elite laice, foarte posibil unui prinț bizantin, viitor împărat (ținând cont de îndemnurile către împărat ce le cuprinde lucrarea).

          J. Munitiz a demonastrat că Teognost este că autorul ambelor două lucrări menționate, că a fost se pare ieromonah, și a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul Imperiului de la Niceea, în perioada ocupării Constantinopolului de către latini. Alcătuirea Tezaurului este datată în secolul al XIII-lea, cel mai devreme în 1204 și cel mai târziu în anul 1252.

       Volumul de față, prezintă cititorilor români traducerea românească integrală a Tezaurului, după ediția critică.