Deşi aproape necunoscut în spaţiul teologic românesc, Iulian Pomerius s-a bucurat de o faimă considerabilă în timpul vieţii. Preot african născut în Mauritania, Africa de Nord, a migrat în Galia ca urmare a persecuţiei vandalilor conduşi de Huneric († 484) împotriva creştinilor. Aici a deschis o şcoală de retorică în localitatea Arles. În jurul anului 497 – singura dată sigură cunoscută din viaţa lui Pomerius – l-a avut elev pe Caesar, viitorul episcop de Arles.

Semnificativ, Iulian este numit abbas de unul dintre corespondenţii săi, fapt care sugerează că a avut sub îndrumarea sa, la Arles, un grup de monahi care se nevoiau ducând o viaţă de obşte (cenobitică), după cum arată câteva pasaje din De vita contemplativa. Unii cercetători susţin că ar fi fost stareţul mănăstirii de la Ile de Carmorgue, acea isla suburbana care se află în mijlocul regiunii Rhône, în apropiere de Arles. Caesar de Arles a fost aici stareţ între 498/499 şi 502, iar dacă ucenicul l-a înlocuit pe învăţător, Pomerius va fi părăsit mănăstirea înainte de sfârşitul secolului al V-lea.