„Dintre episcopii sfinți ai secolului al IV-lea, Sfântul Spiridon al Trimitundei ocupă cu siguranță un loc special în evlavia răsăriteană până astăzi. Faptul acesta este indicat și de simpla observație că aproape nu există astăzi biserică ortodoxă în care să nu fie pictat în Sfântul Altar chipul marelui ierarh cu acoperământul capului de papură, semn al desăvârșitei sale simplități și sfințenii. Deși și cele mai vechi texte hagiografice păstrate care i-au fost dedicate, par să aibă un puternic caracter legendar, fiind alcătuite la mai mult de două sute de ani de la moarte, faima sa este atestată de pasajele ample pe care istorici bisericești precum Rufin, Ghelasie din Cyzic, Socrate, sau Sozomen, i le-au dedicat, – idei reluate mai târziu și de Nichifor Calist Xanthopoulos –, de mulțimea de slujbe, hagiografii și colecții de minuni păstrate și publicate până în zilele noastre2 , dar mai ales de cultul și evlavia deosebită ce s-au dezvoltat în insula Corfu odată cu aducerea aici a moaștelor sale după căderea Constantinopolului din 1453.

Volumul de față își propune să publice, pentru prima oară în limba română, principalele izvoare bizantine privitoare la Sfântul Ierarh Spiridon, anterioare hagiografiei pe care Sfântul Simeon Metafrastul i-a consacrat-o în secolul al X-lea3 , izvoare care au stat la baza acesteia, versiunea metafrastică fiind ulterior preluată și prelucrată în colecțiile mai târzii ale Vieților Sfinților.”

Pr. Dragoș Bahrim

<Colecția Viața în Hristos, Seria Hagiographica 3>