"Aşadar, la acest cinstit şi umbros pom împreună cu Păstorul cel Bun şi cu Mirele, făcând aluzie mireasa, zicea astfel: Vesteşte-mi mie, Cel pe care L-a iubit sufletul meu, unde-ţi paşti turmele, unde te culci la amiază, că rănită de dragoste sunt eu, arată-mi mie chipul Tău, adică întruparea Ta mântuitoare, şi fa-mi auzit glasul tău, adică dumnezeieştile învăţături. Căci glasul Tău e plăcut, adică mai înalt decât cele profetice şi decât orice glasuri, şi chipul Tău, frumos. Căci eu sunt floare din câmpie şi crinul din văi, vesteşte-mi, Cel pe care l-a iubit sufletul meu, unde-ţi paşti turmele, unde te culci la amiază, oare nu cumva pe întreitul acela pom din munte, pe Golgota? Vesteşte-mi unde-Ţi paşti turmele, unde Te culci la amiază.

Căutându-te, aşadar, pe muntele Golgotha, l-a amiază, Te voi găsi numaidecât pe Tine dormind pe întreitul pom. Acolo, zice, în muntele acela, pe pin, pe cedru şi pe chiparos, pe întreitul pom desfătat, Mă vei găsi dormind. La amiază Eu Mesia, în mijlocul pământului în locul Căpăţânii şi pe Golgotha de voie voi dormi şi Mă voi trezi şi voi paşte turmele Mele."

Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru

<Colecția Viața în Hristos. Seria de autor „Sf. Neofit Zăvorâtul din Cipru” 3>