Sfântul Cuvios Neofit Zăvorâtul (24 ianuarie, 12 aprilie, 28 septembrie), cel supranumit Gură de Aur al Ciprului, s-a născut în anul 1134 la Lefkara, lângă Larnaka, în insula Cipru. Părinţii lui se numeau Atanasie şi Eudoxia, care l-au crescut în credinţa ortodoxă. Când a împlinit vârsta de 18 ani, părinții lui l-au logodit, însă tânărul Neofit a fugit din casa părintească, mergând la mănăstirea Sfântului Ioan Hrisostom din Muntele Koutzouvéntis. După două luni, părinții săi l-au găsit și l-au luat acasă. Neofit nu voia nici în ruptul capului să se însoare, ci să se călugărească. Văzând părinții săi cât de ferm era în hotărârea lui, au renunțat la planurile de căsătorie.

S-a întors deci Neofit din nou la mănăstire și a căzut la picioarele egumenului, rugându-l să-l primescă ca frate, iar acesta l-a primit. Timp de cinci ani a avut ca ascultare să îngrijească viile mănăstirii, timp în care a învățat Psaltirea pe de rost. Trebuie spus că în copilărie nu a învăţat deloc carte, datorită lipsurilor materiale dar și din lipsa școlilor, încât la vârsta plecării la mănăstire nu știa să citească nici cele mai elementare lucruri, fiind, după propria mărturie „neînvățat până la litera alfa” (Cuvinte la Hexaemeron, 3, 7). Evlavia, inteligența și dorința sa arzătoare de a cunoaște tainele lui Dumnezeu l-au făcut ca în scurt timp să recupereze și să depășească pe cei mai mulți din generația sa, deprinzând cititul şi scrisul, dedicându-se cu multă stăruinţă citirii Sfintelor Scripturi şi scrierilor Sfinţilor Părinţi, fiind nu doar un învăţat autodidact, ci mai degrabă un adevărat theodidact, ajungând mai apoi  și un iscusit scriitor, aşa cum o dovedesc numeroasele sale scrieri păstrate până astăzi.

După şapte ani de nevointă, căutând un loc mai liniştit pentru o viaţa duhovnicească înaltă a plecat la Ierusalim, dar negăsind ceea ce dorea, s-a închinat cu evlavie la Preasfântul Mormânt al Domnului şi la celelalte Sfinte Locuri, după care s-a întors în Cipru, înţelegând că este voia lui Dumnezeu să rămână în patria sa. Ajungând în Pafos, la întoarcerea sa din Țara Sfântă, soldații care păzeau cetatea, socotindu-l suspect, l-au arestat, stând o zi și o noapte în închisoare. După ce a fost eliberat, Neofit s-a retras mai în înteriorul insulei pentru a găsi un loc izolat unde să se nevoiască. După ce a peregrinat din iunie până în septembrie, a găsit într-un sfârșit o peșteră care era plină de păsări și șerpi. Timp de un an a muncit din greu pentru a o adânci, terminând aceasta în ziua pomenirii Cinstitei Cruci. Această peșteră a numit-o Enclistra (έγκλειστρα) adică loc zăvorât, zăvorniță, de aceea el însuși este numit în sinaxar «Sfântul Neofit Zăvorâtul».

Vestea despre sfințenia vieții sale s-a răspândit în toată insula Cipru, încât mulți au venit să-l vadă, dorind să se nevoiască alături de el. Atunci sfântul a extins mănăstirea, afierosind-o Sfintei Cruci. Atât peștera cât și mănăstirea s-au păstrat intacte până în ziua de azi. Peștera a fost pictată încă din timpul vieții sfântului cu scene din Evanghelie și cu chipurile a diverși cuvioși, într-o frescă simplă, cu un pronunțat caracter eshatologic. Această pictură este astăzi de o valoare inestimabilă. În această peșteră și după 1198 într-o peșteră săpată deasupra celei dintâi, Sfântul Neofit a trăit în izolare totală timp de 60 de ani, nevoindu-se în post, rugăciune, contemplație și cercetarea Scripturilor zi și noapte. Numai duminica cobora uneori cu ajutorul unei scări în peștera de mai jos pentru a rosti un cuvânt de învățătură ucenicilor săi. Nevoindu-se în aspre osteneli, privegheri şi rugăciuni, a devenit lăcaş al Duhului Sfânt şi pildă pentru ucenicii care s-au adunat în preajma lui.

A lăsat o mare mulţime de scrieri, printre care omilii, cateheze, tâlcuiri ale textelor scripturistice, îndrumări pentru viaţa monahilor, vieţi şi slujbe ale Sfinţilor din Cipru, precum si o cronică în care istoriseşte cele mai însemnate întâmplări din vremea sa, precum căderea Ierusalimului sub Saladin (1187), căderea Ciprului în stăpânirea latinilor (1191), jefuirea Constantinopolului de către cruciaţi (1204). Lista operelor sale scrise până la sfârșitul vieții, în cea mai mare parte păstrate până astăzi, a fost scrisă chiar de Sfântul Neofit în Testamentul tipiconal. Menționăm dintre ele: Tâlcuire la poruncile Domnului, Cincizeci de capete, Cateheze, Panegirice, Tâlcuire la Psaltire și Ode, Tâlcuire la Hexaemeron, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Tâlcuire la canoanele Praznicilor Împărătești, Cartea minunii dumnezeiești, și altele. Ele au fost recent editate critic, între anii 1996 și 2008 de o echipă de bizantinologi și teologi din Tesalonic prin grija Mănăstirii Sfântului Neofit din Pafos. Întreaga opera a Sfântului Neofit a fost publicată în 2016 și în limba română, în cinci volume, fiind prima traducere integrală într-o limbă modernă.

La 24 ianuarie 1 198, pe când îşi pregătea peştera cea mică, din ispita diavolului, Sfântul a fost pe punctul de a fi strivit de o stâncă desprinsă din munte și de a aluneca în prăpastie, dar a fost izbăvit în chip minunat de Dumnezeu, pentru care a prăznuit în fiecare an această minune, mulţumind Celui ce poartă grijă tuturor. Astfel, vieţuind îngereşte în peştera sa vreme de 60 de ani şi ajungând întru toate îndumnezeit, s-a mutat la veşnicele lăcaşuri în ziua de 12 aprilie 1219, primind de la Hristos răsplata nevoinţelor, iar trupul său a fost îngropat într-un mormânt scobit în piatră și zidit la intrare, chiar în peştera sa. În anul 1750, pe 28 septembrie, a fost descoperit în chip minunat mormântul Cuviosului, peste care se aşternuse uitarea. De acolo au fost scoase cinstitele sale moaşte, care răspândeau bună mireasmă, şi au fost aşezate în biserica mare a mănăstirii sale, unde săvârşeşte până astăzi nenumărate minuni și tămăduiri. În luna octombrie 2016, la sărbătoarea Sfintei cuvioase Paraschiva, o parte a sfintelor sale moaște au fost aduse spre închinare la Iași, iar o altă părticică a rămas definitiv în Parohia Munteni-Copou din oraș, pentru a fi cinstite de credincioși. A fost pentru prima oară când parte din moaștele Sfântului Neofit au ieșit din Mănăstirea sa.

Pomenirea Sfântului Cuvios Neofit Zăvorâtul se face la 24 ianuarie (ziua izbăvirii lui de la moarte în anul 1198), 12 aprilie (ziua în care a răposat) şi 28 septembrie (ziua aflării moaştelor sale).

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi! Amin.

Referințe:

Ἁγίου Νεοϕύτου τοῦ Ἐγκλείστου, Συγγράμματα, 6 τ., Paphos, 1996-2008 (ediția critică a operelor sfântului Neofit).

Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri, vol. I-V (Colecția Viața în Hristos, serie de autor Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru), traducere din greaca veche Laura Enache, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2015-2016, 430+411+594+500+380 p., ISBN: 978-606-666-419-6.

Viața, acatistul și paraclisul Sfântului Cuvios Neofit Zăvorâtul din Cipru, EIBMBOR, București, 2016.

Gheronda Iosif Vatopedinul, Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, trad. Laura Enache, Ed. Doxologia, Iași, 2016, 126 p., ISBN 978-606-666-553-7.

Catia Galatariotou, The Making of a Saint. The Life, Times and Sanctification of Neophytos the Recluse, Cambridge, 1991.

Catia Galatariotou, „Neophytos: Testamentary Rule of Neophytos for the Hermitage of the Holy Cross near Ktima in Cyprus”, în John Thomas, Angela Constantinides Hero (eds.), Byzantine Monastic Foundation Documents. A Complete Translation of the Surviving Founders’ Typika and Testaments, t. 4, Washington, 2000, pp. 1338-73.

Hippolyte  Delehaye, „Saints de Chypre”, Analecta Bollandiana, 26, 1907, pp. 161–301, mai ales pp. 274–297.

I.P. Tsiknopoullos, „Ἡ θαυμαστὴ προσωπικότης τοῦ Νεοφύτου πρεσβυτέρου μοναχοῦ καὶ ἐγκλείστου”, Byzantion, 37, 1967, pp. 311-413.

Referințe în media:

https://basilica.ro/sf-cuvios-neofit-zavoratul-a-ajuns-la-iasi-moastele-sale-au-fost-aduse-de-o-delegatie-cipriota/

https://basilica.ro/sfant-cipriot-trecut-in-calendarul-bisericii-ortodoxe-romane/

https://basilica.ro/noi-hotarari-ale-sfantului-sinod-trei-sfinti-au-fost-adaugati-in-calendarul-bisericii-ortodoxe-romane/

https://ziarullumina.ro/fara-categorie/regionale/moldova/particele-din-moastele-sfantului-cuvios-neofit-zavoratul-vor-ramane-la-iasi-116608.html

http://www.parohiacopou.ro/sfantul-neofit-ramane-parohia-din-copou