Avem în limba română o lucrare fundamentală, de la care poate porni orice tânăr dornic să-l studieze pe marele teolog și filosof medieval [Ioan Scotus Eriugena], ca de altfel și orice cititor pasionat de istoria gândirii europene.
În ultimii ani, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei s-a remarcat printr-un program susținut de traduceri patristice și de istorie a creștinismului. Sînt trei colecții care, într-un ritm aproape neverosimil, au reușit să ofere cititorilor români unele dintre cele mai însemnate și mai actuale contribuții, mai ales din spațiul anglo-american: Stephen Shoemaker, Fecioara Maria în credința și evlavia creștină primară (traducere de Lucian Filip, 2018), John Behr, Ascetism și antropologie la Sfîntul Irineu de Lyon și Clement Alexandrinul (traducere de Adela Lungu, 2016), Augustine Casiday, Tradiție și teologie în scrierile Sfîntului Ioan Casian (traducere de Lucian Filip, 2015), Alexis Torrance, Pocăința în Antichitatea tîrzie (traducere de Dragoș Dâscă, 2014), Andrew Louth, Introducere în teologia ortodoxă (traducere de Dragoș Mîrșanu, 2014). Sînt doar cîteva exemple care ilustrează un demers binevenit de conectare a culturii teologice românești și totodată a pregătirii tinerilor teologi la cercetarea occidentală. Dar ceea ce aș dori să semnalez în mod special este apariția surprinzătoare, în colecția „Historia Christiana“, a unui volum al abatelui Édouard Jeauneau: Receptarea Părinților greci ai Bisericii în Occident. Contribuția lui Ioan Scotus Eriugena (traducere din limba franceză de Ana-Maria Răducan și Elena Cojocariu, ediție îngrijită de Florin Crîșmăreanu, 2018). Mărturisesc de la bun început că publicarea acestei cărți despre un autor imens pentru gîndirea medievală occidentală, dar, cred, aproape necunoscut în România în afara cercurilor medieviștilor, mi-a depășit așteptările cele mai optimiste.
Eriugena (810/815-877) a fost mintea cea mai înzestrată, mai curajoasă și mai înaltă a renașterii culturale carolingiene. Era irlandez (de unde și numele pe care și l-a luat), a compus un amplu tratat metafizic sub formă de dialog, Periphyseon, „poate cea mai ambițioasă carte scrisă în Occident de la De Civitate Dei a lui Augustin“ (Paul Edward Dutton), și a tradus cîteva mari texte ale patristicii de limbă greacă: corpus-ul dionisian integral, Ambigua ad Iohannem și Quaestiones ad Thalassium ale Sfîntului Maxim Mărturisitorul, precum și lucrarea despre crearea omului a Sfîntului Grigore al Nyssei, De hominis opificio (De imagine). Astfel, prin munca sa adeseori aspră de redare în latină a gîndirii capadociene, dionisiene și maximiene, pentru care trebuia să inventeze un nou lexic, Eriugena devine, după Boethius, cel mai important mediator cultural, o punte esențială între lumi care se înstrăinaseră suficient de mult încît nu se mai puteau recunoaște fără interpret.
Édouard Jeauneau (n. 1924), autoritate internațională a studiilor eriugeniene, reface în detaliu aventura intelectuală a acestui irlandez iubitor al „grecilor“. Grație lui Florin Crîșmăreanu, care a inițiat și îngrijit volumul, cît și traducătoarelor, avem în limba română o lucrare fundamentală, de la care poate porni orice tînăr dornic să-l studieze pe marele teolog și filosof medieval, ca de altfel și orice cititor pasionat de istoria gîndirii europene.
- citește mai departe pe site-ul revistei Dilema Veche
Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor.
