„Gheorghe Cipriotul (1241-1290), este un strălucit scriitor bizantin, devenit patriarh de Constantinopol între 1283 și 1289 sub numele de Grigorie al II-lea, dar încă puțin cunoscut. Totuși, numele Patriarhului Grigorie Cipriotul revine adesea în reflecțiile asupra problemei Filioque, mai ales în cadrul dezbaterilor ecumenice de fond, ce vizează un acord între ortodocși și romano-catolici, care rămân până azi profund despărțiți în privința acestui subiect. Gândirea sa teologică oferă de fapt noi perspective pentru dialog pentru că, refuzând cu fermitate filioquismul latin - conform căruia Duhul Sfânt purcede și din Fiul -, ea dezvoltă și clarifică ideea unor Părinți greci, potrivit cărora Duhul Sfânt există din Tatăl prin Fiul, într-un sens acceptabil pentru Biserica Ortodoxă: cel al unei manifestări a Duhului nu doar temporală (în plan iconomic) ci veșnică (în plan teologic). Grigorie Cipriotul este de asemenea recunoscut ca unul dintre inspiratorii Sfântului Grigorie Palama pentru unele aspecte ale teologiei sale despre energiile dumnezeiești." 

Jean-Claude Larchet